Panze albe de nori, plutind in pasi usori de vals, scutura lacrimi grele… lacrimi albastre, adunate picuri in sufletul meu , pe care insa doar eu le pot intelege. Mi-e greu … dar mai ales frica! Mi-e frica de finalul tragic care poate urma.Mi-e frica sa pierd inca o persoana draga …. :(
Mereu m-am crezut o invingatoare,mereu am crezut ca pot lupta pana la capat … dar acum imi dau seama cat este de greu sa lupti impotriva LUI,impotriva destinului si a tuturor celor scrise.
… totusi ploaia de sfarsit de vara alearga pe trotuare inca fierbinti, speriata de bataile inimii mele sau poate de de ceea ce poate urma. Peste pamantul insetat se scutura lin parfum de stele… crengi care incep sa-si arunce frunzele pe buzele tacerii.
Incep sa nu mai gandesc ceea ce scriu,dar de un lucru sunt mai constienta ca niciodata : NU VREAU SA TE PIERD :( , vreau sa-mi mai fi alaturi ca pana acum !!!
Like this:
Be the first to like this post.