Caracterul meu impulsiv ma facea sa explodez la cea mai mica provocare.De cele mai multe ori, dupa unul din aceste “evenimente”, ma simteam vinovata si rusinata si incercam sa o consolez pe cea care ramase ranita dupa cuvintele mele…
Intr-o zi, un Prieten care m-a vazut prezentand scuze, dupa o asemenea explozie de furie, mi-a inmanat o coala de hartie si mi-a spus:”Mototoleste-o!”
Mirata, l-am ascultat si am facut o minge din acea coala de hartie. Apoi mi-a spus: “Acum fa-o asa cum era inainte!” N-am reusit, fireste! Am incercat sa o intind cat mai bine, dar hartia ramanea sifonata.
Atunci prietenul a adaugat: “Inima oamenilor este ca aceasta coala de hartie”. Impresia pe care o lasi in acea inima pe care ai ranit-o va fi la fel de greu de sters precum “ridurile” de pe aceasta hartie. Chiar daca vom incerca sa corectam greseala, semnele vor ramane.
Uneori reactionam din instinct si fara sa ne gandim, “aruncam” cuvinte pline de ura si minciuna. Mai tarziu, cand revenim asupra celor spuse, ne pare rau. Dar nu putem da inapoi, nu putem sterge ceea ce a ramas intregistrat.Si lucrul cel mai trist este ca lasam rani si urme la multe inimi…
Like this:
Be the first to like this post.