RSS

Arhivele lunare: Iulie 2009

Primul … cel dintâi !


Prima gură de aer…ciudată, dar m-am obişnuit!

Primul pas ce nu m-a dus nicăieri, primul cuvânt ce n-a însemnat nimic dar totuşi l-am ţipat. KRAY_Lavana_PRIMUL PAS...

Primul zâmbet, inconştient şi ireal.

Prima minciună şi ultima.

Primul ochi vânăt, primul pumn dat, prima fugă, mersul pe bicicletă, sărutul, palma, prima iubire,prima floare,prima poezie…

Primul fum. Ciudat, dar m-am obişnuit.

Pot sa fiu egoisăt şi să zic că nu sunt dependentă de nimic, când de fapt, sunt dependentă de viaţă !!

Primul post, primul cuvânt care nu m-a dus nicăieri dar totuşi l-am scris apăsat.

Acum nu mai zâmbesc conştientă că în viaţă fiecare dependenţă se repetă, mă loveşte mai tare, sunt mai ameţită de acest miraj şi intoxicată până când supradopajul mă face inutilă, mai moartă puţin…

 
Un comentariu

Scris de pe 26 Iulie 2009 în • Sweet Memories.

 

Te Iubesc ! [: 6 Luni :]


Cum sa incep?

Poate ca as putea sa incep cu intrebarea pe care mi-o pun de multe ori : „Ce-as fi fost daca n-ai fi existat?”, pentru ca asa e, asta simt.

Stiu ca nu te vor surpinde cuvintele mele asternute aici, doar sunt aceleasi pe care le auzi in fiecare minut , ora sau zi ; sunt cuvinte pe care as putea sa ti le repet la infinit, dar din pacate, timpul pe care il avem la dispozitie mi se pare de fiecare data atat de scurt incat nu pot sa iti spun in fiecare secunda cat de mult te iubesc. Din clipa in care te-am cunoscut as scrie tot timpul despre iubire si flori albe … si vise … si as vrea sa dansez cu tine pe nori , aproape de albastrul cerului …

09.06.2009 (10)Iubesc, pentru prima oara in viata mea simt ca iubesc cu adevarat. Chiar daca am intampinat multe obstacole pana acum, le-am invins pe toate , impreuna , si stiu ca asta se va intampla si in continuare pentru ca stiu ca vei fi langa mine si imi vei fi alaturi cum nu mi-a fost nimeni pana acum. Alaturi de tine sunt pregatita sa ma aventurez intr-o lume in care toti sunt impotriva noastra. Dar oare mai conteaza ce cred ceilalti? Nu, nu cred. Importanti suntem noi, doar noi doi si nimeni altcineva.

Dragostea mea… ce sa mai astern pe pagina asta de blog? Poate doar „TE IUBESC” de cate ori incape pe aceasta “coala”.

Suntem impreuna de sase luni. Sase luni in care am plans, am vorbit si am ras impreuna.Sase luni in care am fost frati, prieteni si iubiti.

Esti jumatate din inima mea, esti jumatate din mine!

Acum, ca stiu cat de mult te iubesc

Stiu cat de mult iubesc ce vad , si ce ascunzi..

Iubesc ce arati sau insinuezi.

Iubesc ce esti sau ce imi imaginez..

Iubesc ce daruiesti si ce ascunzi..

Iubesc intrebarile tale…

Si raspunsurile tale…

Iubesc indoielile tale dar si siguranta..

Te iubesc … simplu si complex..

Iubesc ce zici , ce taci..

Iubesc amintirile tale , uitarile tale..

Iti iubesc mirosul , aroma ..

Te iubesc in sarut , si in distanta.

Si iubesc ce iubesti …

Eu te iubesc..

Te iubesc si daca as putea sa nu te iubesc

Stiu ca te-as iubi oricum la fel..

Te iubesc cu orgoliul de a iubi

Deoarece pt a te iubi eu m-am nascut..

Iubesc ce esti , si ce poti

Iubesc ce afirmi , ce negi

Iubesc ce zici si ce gandesti

Iubesc cat masori si cantaresti

Si iubesc ce prinzi si ce lasi.

Iti iubesc bucuria si tristetea!

TE IUBESC TRUP … SI SUFLET !

Te iubesc in crizele tale

Si cand esti calm..

Iubesc ce ceri si ce daruiesti

Iti iubesc mangaierile …

Te iubesc pe moment si pt totdeauna!

Mai ai nevoie de alta dovada inafara de inima mea care bate numai si numai pentru tine?

Pur si simplu TE IUBESC ! Si ii multumesc lui Dumnezeu ca mi te-a scos in cale si ca pe langa iubirea mea , dragostea mea , sufletul meu imi esti si cel mai bun prieten .

“Am învăţat că nu contează ce ai în viaţă, ci pe cine ai în viaţa ta.”

Te ador !

 

Etichete: , , , , , ,

NU DA LA POLI !!


Nu cred că  mai sunt foarte multe de zis … din versuri se înţelege foarte bine cam tot … :)) . Aşa sună vitorul meu  : studentă a ” Universităţii Politehnica din Timişoara”  … pentru alţii , „mai mici” , poate că pare uşor … într-adevăr , şi pentru mine era „floare la ureche”  , dar acum , când mă apropii cu paşi repezi spre admitere si spre o nouă „casă” , lucrurile se cam complică.

Toata lumea când aude de POLI parcă aude de „Bau-Bau” , oare de ce ? La întrebarea asta nu am găsit nici eu răspuns ;)) ..

Şi ca să fie toate „bune” , aseara târziu , am dat peste niste comentari lasate de studenţi ai Politehnicii din toata ţara , nu numai din Timişoara , printre care un „frate mai mare ” spunea că la Poli „intră cine vrea , iese cine poate!” .. So ?

Ehhhh … sper ca toate să treaca şi să fie bine şi  sa fiu mandră că sunt unul din sutele de studenţi ai Politehnicii Din Timişoara .

Aşa că , fraţilor , ne vedem la Poli !

 
2 comentarii

Scris de pe 13 Iulie 2009 în • UPT.

 

Etichete: , , ,

Ce-ai face dacă ai şti că mai ai doar şase luni de trăit?


”Mă cheama Sonia, am 26 de ani, cancer la stomac și încă jumătate de an de trăit.”

Ciudat , nu?

Cam aşa începe romanul lui Andrei Ruse , un roman care înca de la început îţi atrage atenţia , un roman pe care l-am citit cu o dorinţă nebună de a citi şi care m-a impresionat cum poate că nu m-a impresionat nici o carte până acum.

SONI este o carte pe care nu aş recomanda-o minorilor sub 18 ani sau bolnavilor de inimă, deoarece conţine un limbaj foarte dur, singurul de altfel prin care cred că ar fi putut să fie transmise acele stări prin care se trece.

Tu ce ai simţi dacă ai afla că mai ai doar 6 luni de trăit?

Ai fi calm, ai sta cât mai mult cu persoana iubită , te-ai împăca cu ideea, ţi-ai pune lucrurile în ordine şi ţi-ai luă la revedere de la cei dragi? Eu nu prea cred …

Te-ai gândit de o mie de ori la primul lucru pe care l-ai face dacă ai şti că o să mori curând?

Nu …  dar eşti liniştit, n-o să ţi se întâmple tocmai ţie.  Ai un destin măreţ. , aştepţi o minune, ştii că o să vină pentru că aşa se termină toate filmele americane.

Pe scurt vă pot spune că SONI se trezeşte că are 26 de ani şi trebuie în scurt timp să moară. Serviciul pe care îl avea îi era insuportabil. Tocmai se despărţise de bărbatul lângă care stătuse 3 ani de zile şi pe care încă îl iubea. Stătea singură într-o garsonieră. Avea o singură prietenă bună, apropiată, care ţinea la ea. Mai era şi mama ei. Mai era şi Bucureştiul. Asta fiind lumea ei, îşi da seama că o să moară. Că nu o să mai bea o bere într-un club, că nu o să mai aibă o familie, nu o să mai poată face un copil. Însă toţi oamenii din jur da.

SONI, din momentul în care află că va muri, începe să trăiască. Începe să facă lucruri pe care şi le-ar fi dorit însă nu a avut curaj. Acum, neavând nimic de pierdut, începe să-şi împlinească fanteziile. Se culcă cu câţiva bărbaţi care îi ies în cale, o singură noapte. Povesteşte cu ei şi cu alţi oameni fără nici o reţinere despre orice. Îi spune unui taximetrist că are cancer din cauză că s-a uitat la OTV şi la telenovele, iar el o crede şi nu se va mai uita. Se duce la o şedinţa de terapie de grup şi se indragosteste de un tip bolnav de HIV.

soni-thumb-250-0-18
SONI vrea să trăiască în timpul care i-a rămas cât mai mult, aşa că începe să ia droguri uşoare care să o ţină trează. Doarme nu ca să fie odihnita a doua zi ci fiindcă este prea obosită acum. Şi de fiecare dată are coşmaruri groaznice, care sunt povestite în manieră cinematografică, reuşind să transmită exact starea de haos şi frică pe care o resimte. Imaginea cancerului care muşca din ea. Crede că timpul este doar o unitate de măsură pentru viteză. Cu cât faci în viteză mai multe lucruri cu atât timpul trece mai repede şi cu cât mai mai puţine, cu atât timpul trece mai încet. Crede ca, dacă s-a născut în 1981 înseamnă că a fost cel puţin 1981 de ani moartă, aşa că a pierdut destul, netrăind decât 26 de ani, nu are de ce să se sperie că va muri. Două viziuni interesante şi mai sunt încă multe de descoperit în această carte.

SONI se scrie cu toate literele mari sau toate literele mici. Toată cartea este, de altfel, scrisă cu litere mici. Mie asta mi-a transmis familiaritate şi modestie – cred că e ceva să vorbeşti despre lucruri mari scriind cu litere mici, necesită o anumită încredere de sine. Încredere de sine este şi atunci când scrii la 23 de ani un roman despre viaţă, moarte şi sex într-un mod cu totul ingenios şi brutal în acelaşi timp.

 

“HOME” – Open your eyes !


„Home” ,un documentar absolut spectaculos, cu imagini extraordinare, o narare plină de învăţare. Cel mai costisitor şi mai impresionant documentar despre planeta Pământ, adresat unui public care a gustat seria BBC “Planet Earth”, a fost lansat pe 5 iunie cu ocazia Zilei Mondiale a Mediului.Mai mult decât atât, “Home”, este un proiect de CSR realizat cu fonduri de la branduri precum Gucci, Puma, Bottega Veneta, Fnac , Sergio Rossi sau Yves Saint Laurent.Documentarul prezintă istoria planetei de la formarea rocilor şi apariţia primelor forme de viaţă, trecând prin prezent şi mergând până peste 10 ani, deadline-ul omenirii de a pune în aplicare un plan care să rezolve problema încălzirii globale care ne ameninţă cu dezastre cumplite şi poate cu sfârşitul speciei umane.E un exemplu pentru noi toţi, oamenii care populăm această planetă, noi, cei care în 50-60 de ani am reuşit să aducem într-un declin inimaginabil ceea ce planeta a creat în peste 4 miliarde de ani, de la apariţia primului microorganism.

Încălzirea globală nu mai este doar un termen pe care-l auzim la ştiri sau prin documentare, este o realitate pe care o trăim pe propria piele. Gheţarii se topesc, în câţiva ani, nivelul mării va creşte, iar apa va acoperi oraşe întregi, soarele arde mai tare ca niciodată şi toate astea se întâmplă din cauză că noi exploatăm greşit resursele planetei. Consumăm mai mult decât ne trebuie, folosim combustibil fosil când energia solară „zace” neutilizată, poluăm şi nici că ne pasă de consecinţele acţiunilor noastre.
În doar câteva decenii, umanitatea a dat peste cap balanţa planetei noastre, una stabilizată în miliarde de ani de evolutie. Preţul pentru greşelile noastre e mare, dar este prea târziu pentru a mai privi situaţia cu pesimism. Omenirea are mai puţin de zece ani la dispoziţie pentru a pune capăt tendinţei de degradare a ecosistemului şi pentru conştientizarea stricăciunilor aduse de modalităţile noastre de consum al resurselor.

Oferindu-ne filmări unice din 54 tari, adica 120 locatii in 18 luni, si cu o coloană sonoră ce te face să tremuri şi o voce liniştitoare pe fundal , Yann Arthus-Bertrand pune, alături de alti oameni preocupaţi de soarta planetei, o piatră în temelia edificiului pe care, împreună, trebuie să-l reconstruim.

Statisticile sunt înfricoşătoare … :

• 20% din populaţia planetei consumă peste 80% din resursele acesteia.
• 5.000 de oameni mor în fiecare zi din cauza apei de băut poluate şi un miliard de oameni nu au acces la apa
• Aproape 1 miliard de oameni sufera de foame.
• Peste 50% din granele comercializate in intreaga lume sunt folosite pentru hrana animalelor sau pentru biocarburanti.
• 40% din pamantul arabil a suferit pagube pe termen lung.
• In fiecare an 13 milioane de hectare de padure dispar.
• Un mamifer din patru, o pasăre din opt şi un amfibian din 3 sunt pe cale de dispariţie. Speciile dispar de 1.000 de ori mai repede decât rata naturală 10. Rata de extinctie a speciilor este de 1000 de ori mai mare decat cea naturala.
• 3/4 din zonele cu pesti sunt secate sau intr-un declin periculos.
• Temperatura medie in ultimii 15 ani a fost cea mai mare inregistrata vreodata.
• Calota glaciara este cu 40% mai subtire decat acum 40 de ani.
• Cei ce se refugiaza din cauza schimbarilor climatice ar putea ajunge la numarul de 200 milioane pana in anul 2050.
• Se investesc de 12 ori mai mulţi bani în arme decât în dezvoltarea naţiunilor defavorizate.

E clar că lumea se află într-un declin total !

Ne îndreptăm cu paşi grăbiţi către autodistrugere,dar încă se mai poate face ceva în acest sens…mai e timp sa reparam ce am stricat. Cum spune si documentarul, „It’ s too late to be a pesimist” ( E prea tarziu sa fii un pesimist), dar trebuie să ne gândim în viitor. E timpul să uităm de expolatarea solului şi a resurselor sale şi să ne folosim de tot ceea ce inseamna resursa regenerabilă.

„Home” este un documentar pe care trebuie să-l vezi , nu e vorba doar de mine sau de tine , e vorba de noi toţi , noi … cei care trebuie să deschidem ochii şi să facem ceva pentru „casa” noastră !!

Haideţi să fim nişte consumatori responsabili,împreună… !

HOME-2

 

Etichete: , , ,

Do you remember ?!


  • Do you remember when we used to talk for hours about everything and anything?
  • Do you remember when we laughed together and cried together?
  • Do you remember when we used to wait for each other until the sun set or rose?
  • Do you remember when when we could never stop talking?
  • Do you remember when we always had something to say?
  • Do you remember when we were so close we thought nothing could stop us?
  • Do you remember when our lives were almost one?
  • Do you remember when we could make each other laugh we just the simplest of things?
  • Do you remember when we would sing and dance even though we didn’t care how foolish we looked?
  • Do you remember when we didn’t have to look back and ask ourselves “remember when?”
  • Do you remember when it was our time, and nothing could ever break us apart?
  • Do you remember when we’d share our problems with each other instead of anyone else?
  • Do you remember when we meant something special to each other?
  • Do you remember when we met? Do you remember when we laughed?
  • Do you remember when we cried? Do you remember when we fought?
  • Do you remember when we begged for forgiveness?
  • Do you remember when we used to argue about who loved who more?
  • Do you remember when I told you I will always love you?
  • Do you remember when you told me you would always love me?
  • Do you remember when you worried about me?
  • Do you remember when we never felt lonely?
  • Do you remember when we were always there for each other?
  • Do you remember when our lives came second?
  • Do you remember when each other came first?
  • Do you remember back before we went our seperate ways?
  • Do you remember back before we became distant?
  • Do you remember when we thought nothing would change?
  • Do you remember how we used to share so much of ourselves?
  • Do you remember when I cried?
  • Do you remember when we went away and always came back to each other?
  • Do you remember when I went away?
  • Do you remember when you went away?
  • Do you remember how much I missed you?
  • Do you remember how much you missed me?
  • Do you remember when we were happy?
Do you sisi ?!

Because … I remember all those things, and more.

What I don’t remember, is where and how, we went wrong. I know I’m back, girl, and I know in some ways you’re back.

Something isn’t the same though. Maybe it’s just my own insecurities, but I miss „us”.

Something changed along the way, and I don’t know what it is. We have our good days, but it’s not often like it used to be. I love you with all of my heart, and you will always have a place in it.

You’re my sister, and always will be. I miss being able to call you that and people not rolling their eyes. I miss being able to brag and boast about how special you are to me. I hate it when people have to ask me „have you spoken to sisi lately?” with even THEM knowing we barely do anymore…

I miss you, I miss US. I miss everything we were, I miss the old days when we thought nothing could make us change.

i miss u sisi

 

Etichete: , ,

GaTaaaa !!


Gata..am terminat oficial liceul…am dat bacul..si am trecut prin emotiile pe care orice tanar trebuie sa le simta in acele momente….zarva mare in curtea liceului..dimineata (pentru unii poate prea dimineata) ..carti,caiete .. fituici..o ultima recapitulare,chiar daca una in zadar,iar apoi intrarea in clase..

Iti cauti banca linistit..te uiti in jur si incepi sa socializezi..doar doar noul „prieten” din fata ta sau din spate te va considera de treaba si in timpul examenului va fi dornic sa iti trimita o ciorna pe sub mana….3 ore de stres ( sau poate mai mult , depinde la ce ora primesti subiectele )  si apoi…fuga acasa pentru a te pregati pentru examenul de maine…picture 01212

Sincer mi s-a parut interesanta aceasta experienta numita BAC…are multe dezavantaje,pentru ca la un moment dat te face sa realizezi ca notele finale nu oglindesc exact cunostintele elevilor…..apoi dupa doua saptamani in care refuzi sa iesi la suc cu prietenii…faci un penultim drum spre scoala sa aflii rezultatele..nu atat ale tale cat ale celorlalti..cat o fi luat X sau Y..dar Z ?! ….apoi pleci fericita , asta in cazul meu 😀 , spre casa si usurata ca poti sa iti continui oarecum viata.

Pentru mine bacul asta m-a tinut un pic pe loc….insa si cand mi-a dat drumu’…si cand da drumu celorlalti te propulseaza mult mai departe decat ai fi crezut…..si uite asa….am trecut noi si de Bac-ul asta….

Gata examen de bacalaureat, gata perle de la Bac, gata rezultate la Bac 2009. Urmeaza inscrieri la facultati.

Sper sa treaca cu bine si asta ! 😀

 

Etichete: , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: