Sunt acei „copii-problemă” din care orice şcoală are cîteva exemplare: slabi la învăţătură, incapabili să se concentreze, mereu agitaţi, adesea agresivi, sunt un coşmar pentru profesori, pentru colegi, chiar şi pentru propriii părinţi. Sunt categorisiţi, cel mai adesea, drept extrem de prost educaţi, „obraznici” şi iremediabil „răi”, iar familiile şi profesorii dau vina unii pe alţii şi aşteaptă unii de la ceilalţi rezolvarea situaţiei. Dar dacă lucrurile sunt altfel decât par? Dacă aceşti copii nu au, în realitate, o problemă de educaţie, ci o problemă medicală?
● Tot ce-i mai frumos în viaţa mea ... 