Imi e dor de ea, de replicile ei absurde, de modul cum ma enerva, de incercarile mele sa aflu ce are, de o discutie inteligenta, de idei nebune, de cum ma amuza prosteste, de felul ei de a fi.
Am visat ca o strang in brate si nu ii mai dadeam drumul… Modul cum am simtit-o la piept m-a inmuiat toata,ma facea sa cred ca totusi EA e acea surioara pe care Dumnezeu nu mi-a dat-o… Cand am privit-o parea atat de schimbata. Avea ceva,ceva ca o stralucire interioara ciudata. A avut-o intodeauna, dar acum era diferita,simteam ca ceva se intampla cu ea, imi povestea cate i s-au intamplat si prin cate a trecut in anii in care nu ne-am vazut.Imi vorbea printre lacrimi de relatia reusita pe care o are,imi spunea ca e fericita asa cum a asteptat de mult sa fie. Era mai deschisa si zambea continuu.Era altfel.Era schimbata.
Acum nu ma pot intreba decat daca ar putea fi adevarata povestea. Daca s-ar adeveri as fi foarte fericita pentru ea.
Ahh , abia astept sa o revad…