RSS

Arhive pe categorii: • Carte .

Lizoanca la 11 ani


Lizoanca la 11 ani este povestea cutremuratoare a unei fetite care a umplut un sat întreg de sifilis. Autoarea cartii, scriitoarea Doina Rusti a pornit de la un fapt real care a facut valva in toamna anului 2007, dar pe care l-a dezvoltat, creand persoanje imaginare, pentru a realiza o opera de fictiune si a incerca sa vada in profunzime motivele pentru care exista astfel de aberatii. Read the rest of this entry »

Anunțuri
 
12 comentarii

Scris de pe 28 Iulie 2010 în • Carte .

 

Etichete: , , , , , , ,

Prima dimineata de dupa…


Cum incepe o poveste de dragoste ?!

Cartea „Prima dimineata de dupa. Cum incepe o poveste de dragoste” a apărut în 2002 si este o cercetare calitativa prin care autorul încearca sa afle care sunt factorii care influentează alegerea partenerului în societatea modernă. Kaufmann se opreste asupra unui singur aspect din viata oamenilor, care se dovedeste a fi extrem de important, si anume, prima dimineata de după o noapte petrecuta impreuna cu partenerul.
„Prima dimineata de dupa. Cum incepe o poveste de dragoste” a aparut la editura Humanitas, Bucuresti, in 2007, in traducere din franceza de Dana Ligia Ilin.

Dimineata imediat urmatoare primei nopti de dragoste nu este un moment ca toate celelalte. Este clipa in care se poate naste o adevarata poveste de dragoste.Jean-Claude Kaufmann prezinta acest moment special dintr-o noua perspectiva, punand in lumina realitatea moderna a dragostei.Intr-un stil limpede si multicolor ne face cunoscute personaje in care, printre rasete si emotii, ne este usor sa ne regasim. Totusi, nu este un roman, ci sunt fapte reale, rezultatele unei anchete stiintifice minutioase.
Cel mai mic gest (mica sarutare ce mascheaza momentele de tacere, pudoarea aparuta dintr-o data in momentul coborarii din pat) atent studiat de sociologi isi pierde banalitatea pentru a ni se dezvalui in adevaratul sau sens. Ne dam astfel seama ca in dragoste prima dimineata conteaza cel mai mult, intelegand in acelasi timp, mult mai bine, regulile jocului.Departe de discursurile stereotipe, aproape neschimbate de mai bine de doua secole, aceasta carte ne ajuta sa descoperim cum se intampla astazi lucrurile la inceputul vietii in doi. Si cum acestea sunt pe cale sa se schimbe.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 17 Martie 2010 în • Carte .

 

Etichete: ,

De ce ‘iubiti’ femeile ?


Mircea Cartarescu : 

„Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles. Pentru ca iti deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat.Pentru ca au obsesia pentru subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare. Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun „te iubesc” exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensatie. Pentru ca nu se masturbeaza. Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le innebuneste „Angie” al Rolling-ilor. Pentru ca le termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat. Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie. Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor.”

 
 

Etichete: ,

Ce-ai face dacă ai şti că mai ai doar şase luni de trăit?


”Mă cheama Sonia, am 26 de ani, cancer la stomac și încă jumătate de an de trăit.”

Ciudat , nu?

Cam aşa începe romanul lui Andrei Ruse , un roman care înca de la început îţi atrage atenţia , un roman pe care l-am citit cu o dorinţă nebună de a citi şi care m-a impresionat cum poate că nu m-a impresionat nici o carte până acum.

SONI este o carte pe care nu aş recomanda-o minorilor sub 18 ani sau bolnavilor de inimă, deoarece conţine un limbaj foarte dur, singurul de altfel prin care cred că ar fi putut să fie transmise acele stări prin care se trece.

Tu ce ai simţi dacă ai afla că mai ai doar 6 luni de trăit?

Ai fi calm, ai sta cât mai mult cu persoana iubită , te-ai împăca cu ideea, ţi-ai pune lucrurile în ordine şi ţi-ai luă la revedere de la cei dragi? Eu nu prea cred …

Te-ai gândit de o mie de ori la primul lucru pe care l-ai face dacă ai şti că o să mori curând?

Nu …  dar eşti liniştit, n-o să ţi se întâmple tocmai ţie.  Ai un destin măreţ. , aştepţi o minune, ştii că o să vină pentru că aşa se termină toate filmele americane.

Pe scurt vă pot spune că SONI se trezeşte că are 26 de ani şi trebuie în scurt timp să moară. Serviciul pe care îl avea îi era insuportabil. Tocmai se despărţise de bărbatul lângă care stătuse 3 ani de zile şi pe care încă îl iubea. Stătea singură într-o garsonieră. Avea o singură prietenă bună, apropiată, care ţinea la ea. Mai era şi mama ei. Mai era şi Bucureştiul. Asta fiind lumea ei, îşi da seama că o să moară. Că nu o să mai bea o bere într-un club, că nu o să mai aibă o familie, nu o să mai poată face un copil. Însă toţi oamenii din jur da.

SONI, din momentul în care află că va muri, începe să trăiască. Începe să facă lucruri pe care şi le-ar fi dorit însă nu a avut curaj. Acum, neavând nimic de pierdut, începe să-şi împlinească fanteziile. Se culcă cu câţiva bărbaţi care îi ies în cale, o singură noapte. Povesteşte cu ei şi cu alţi oameni fără nici o reţinere despre orice. Îi spune unui taximetrist că are cancer din cauză că s-a uitat la OTV şi la telenovele, iar el o crede şi nu se va mai uita. Se duce la o şedinţa de terapie de grup şi se indragosteste de un tip bolnav de HIV.

soni-thumb-250-0-18
SONI vrea să trăiască în timpul care i-a rămas cât mai mult, aşa că începe să ia droguri uşoare care să o ţină trează. Doarme nu ca să fie odihnita a doua zi ci fiindcă este prea obosită acum. Şi de fiecare dată are coşmaruri groaznice, care sunt povestite în manieră cinematografică, reuşind să transmită exact starea de haos şi frică pe care o resimte. Imaginea cancerului care muşca din ea. Crede că timpul este doar o unitate de măsură pentru viteză. Cu cât faci în viteză mai multe lucruri cu atât timpul trece mai repede şi cu cât mai mai puţine, cu atât timpul trece mai încet. Crede ca, dacă s-a născut în 1981 înseamnă că a fost cel puţin 1981 de ani moartă, aşa că a pierdut destul, netrăind decât 26 de ani, nu are de ce să se sperie că va muri. Două viziuni interesante şi mai sunt încă multe de descoperit în această carte.

SONI se scrie cu toate literele mari sau toate literele mici. Toată cartea este, de altfel, scrisă cu litere mici. Mie asta mi-a transmis familiaritate şi modestie – cred că e ceva să vorbeşti despre lucruri mari scriind cu litere mici, necesită o anumită încredere de sine. Încredere de sine este şi atunci când scrii la 23 de ani un roman despre viaţă, moarte şi sex într-un mod cu totul ingenios şi brutal în acelaşi timp.

 
 
%d blogeri au apreciat asta: