RSS

Arhive pe etichete: mancare

7 mituri culinare


Mit culinar 1: Consumul unui numar mare de calorii seara ingrasa
Adevar: Nu conteaza atat de mult momentul in care sunt consumate aceste calorii. Ceea ce conteaza cu adevarat este raportul intre caloriile consumate si caloriile „arse” de organism.

Cu alte cuvinte, este important sa stiti daca organismul dumneavoastra consuma rapid sau nu caloriile, uneori depasind valorea aportului caloric prin alimentele consumate. Trebuie sa va spunem ca le dam dreptate celor care spun ca a manca in fata televizorului este o greseala.

De foarte multe ori suntem atat de absorbiti de imaginile derulate in fata ochilor incat nu realizam ca suntem satui si continuam sa consumam mai multe calorii decat are organismul nevoie si, ulterior, adormim in fata televizorului iar caloriile nu sunt arse si, in consecinta, ne ingrasam.

Mit culinar 2: Fara grasime inseamna fara calorii
Adevar: Multi dintre noi ametim la simpla simtire a mirosului de mancare de la fast-food.

Ne servim cu meniuri extra-large fara sa intelegem ca vom ingera mai multe calorii decat cu un meniu normal si nici nu facem miscarea necesara pentru arderea caloriilor. Trebuie sa intelegeti ca daca pe un produs scrie „Fara grasimi” nu inseamna ca nu contine calorii. Acest mit este fals.

Pentru a va convinge asupra unui aliment, consultati cu atentie ambalajul si vedeti numarul de calorii, chiar daca pe ambalaj scrie „Fara grasimi”.

Read the rest of this entry »

Reclame
 

Etichete: , , , , ,

10 atractii ale orasului Atena


Ne-o imaginam dominata de maiestuoase vestigii de temple antice – in realitate, Atena e dominata mai degraba de cladiri moderne, printre care destule blocuri patratoase de beton. Asta, insa, face cu atat mai pretioase descoperirile – comorile arhitecturale ascunse printre cladirile anoste. Nici o grija, Atena are destule astfel de surprize ca sa merite o vizita – si chiar repetarea acesteia.

Read the rest of this entry »

 
 

Etichete: , , , , , ,

Nu exista dragoste mai mare …


Ea era o fată ca oricare alta. Puteam fi eu, puteai fi tu, poate chiar colega ta de bancă. El era un baiat ca oricare altul. S-au întâlnit şi s-au plăcut. Poate în parc, poate la şcoală sau poate în vacanţă la bunici. În scurt timp au devenit nedespărţiţi, spre bucuria (sau tristeţea) părinţilor. Degeaba îi spuneau toţi că e prea tânără să se căsătorească, degeaba îi spuneau toţi că încă nu e destul de matur pentru a intemeia o familie, cei doi începură pregatirile de nuntă, cu mult entuziasm; poate mai mult din partea ei, dar cine să observe? Ea sigur nu, caci era mult prea ocupată cu rochia de mireasă, florile pentru biserică, meniul de la restaurant, fotograful, invitaţiile … El, chiar dacă ar vrea să încetinească puţin lucrurile, nu mai poate, căci o vede pe ea atât de fericită! Cum să-i strice bucuria cu banalul “poate ar fi mai bine să mai aşteptăm un an sau doi”?!
Şi lucrurile se derulează cu o viteză ameţitoare: invitaţiile au fost trimise, sala a fost plătită, fotograful angajat, iar preotul şi-a scos deja din dulap ornatele de sărbătoare.
Şi iată că ziua cea mare a sosit deja: mireasa îţi taie răsuflarea în rochia ei de prinţesă, mirele este atât de emoţionat încât de-abia mai poate scoate două cuvinte, mamele plâng încet în batistă, iar invitaţii sunt prea încântaţi de râurile de şampanie ca să mai observe ceva. Read the rest of this entry »

 
Un comentariu

Scris de pe 19 iulie 2010 în • Lecţie de viaţă.

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: